când te-am văzut, am rămas pesemne cu gura căscată
şi am înghiţit un fluture
de noapte;
acum, de fiecare dată când apari
se aprinde în mine o lumină care
îl agită teribil şi începe să se izbească de pereţii de mobilele de podeaua de geamurile interiorului meu
flup-flup, flup-flup, inima îmi bate mai tare
tu îmi spui că oricum n-are cum să trăiască
prea mult, e un fluture efemer
dar ce e mai efemer,
o viaţă de fluture?
o viaţă de om?