Gata cu pretentiile de poet beat de stele. Hai cu picioarele pe pamant, copile. Cuvintele umflate au fost deja tocate de prea multi. Tocmai aceia asemeni mie ii dispretuiesc, din cauza noastra s-a pierdut magia. Imi cer scuze.
Voi incerca sa remediez problema.
Framantari, dureri? Sa le lasam in seama profesorilor de literatura si altor oameni ce nu si-au gasit un rost adevarat pe lumea asta. Oamenilor ce traiesc intr-o iluzie.
Am fost si eu acolo. Mai am momente cand ma intorc in acea iluzie.
Problema mea: sunt prinsa la mijloc. Nu sunt o visatoare, dar nici o realista. Nu am nici o convingere.
Care sa fie calea adevarata?
Si din nou sunt tentata sa raspund: visul. Ce ademenitoare e iluzia poeziei, a plutirii.
Ah, poarta-ma departe, ia-ma dulce vis, sunt numai a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu